Foc în vitrine

Aș vrea să te cunosc pe tine
La magazin uitându-te-n vitrine,
Apoi să ne așezăm la o coadă
Și să așteptăm cuminți o ambuscadă.
Eu să-mi cumpăr multe chibrite
Iar tu să le aprinzi cu ale tale brichete,
Orașului să-i dăm foc
Din cenușă să renască tot.

Câmpuri aurii

Casanova in hell

Prea multele cuvinte

Simt gustul dulce al copacului înverzit

De pe strada întunecată și de oameni lipsită.

Simt aerul rece ce lovește repezit

O lume îndesată într-o conștiință fărâmițată.

Fărâmițată, căci nici lumea și nici capul

Nu mai sunt ce au fost odată,

Peste toate trece numai vântul

Dezolat de amara lor soartă.

Și ce soartă? O soartă bătută în cuie ruginite

Înfipte pân'la os în carnea putrezită...

Cuiele nu sunt decât prea multele cuvinte

Din lume, din cap și de pe strada pustiită.