Adesea cad solemn
Și mă ridic în lemn.
Trotuare se sparg în nas
Iar sirenele fără glas
Anunță vehicule terestre
Blocate în gropile rupestre.
Adesea adorm în puf
Și mă scol cu-n zuluf.
Diminețile speriate rămân laolaltă
Strângeri de pluș, o copilăroasă și cruntă poantă,
Iar motanul mult prea pătat se scaldă frustrat
Că apa sărată e din ochi nevinovat.
Adesea tresar în amiaza mare
Și mă calmez c-un pahar de vin tare.
Cutremure șucare pândesc la colț
Să zgâlțâie firea în al ei bolț,
Dar tocmai astea fac viața mai frumoasă
Căci fără tine ar fi doar plicticoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu