Un prieten drag spunea ca matur fiind, poti totodata si copil sa fii, dar copil fiind, mai greu totodata si matur sa fii. :) Desi am implinit binara varsta de 10100, tot copil ma simt si tot copil as vrea mereu sa fiu. Regretul ma cuprinde atunci cand realitatea loveste si ma trezeste din lumea intesata de ganduri bune, frunze care cad, un soare bland si un vant ce-mi adie prin par... e o lume buna cu oameni care vor bine celorlalti, vad dincolo de propria persoana... si totusi, ar trebui sa ma trezesc?! The Rational says stop, wake up! Dar de ce trebuie sa fim asa reci, axati doar pe interesele proprii... de ce nu putem fi si putin dezaxati?! :D Exista insa si un "dar", conjunctie adversativa prin care imi prezint incipitul opiniei mele (ea e mult mai vasta :)) ) : e bun un echilibru intre cele doua lumi cu mici evadari la stanga si la dreapta. Se recomanda si mici interschimbari pentru a se experimenta senzatii tari de rang social cu efecte paralizante la nivelul occipitalului.
Mi-e dor copil sa fiu
Facand tumbe-n purpuriu.
Mi-e dor mereu s-atipesc,
In goana mare dupa zmei
Sa ma trezesc.
Semneaza un copil incapatanat ce vrea ca lumea sa fie asa cum vrea el :D
